Povestea

Povestea asta nu a inceput ca toate povestile cu clasicul “a fost odata,,. Norocoasa, a inceput pur simplu, odata cu constietizarea ei de catre mine si citirea ei de catre tine. Evenimentele s-au asezat odata cu trairile, la fel cum dupa orice furtuna zace in jur o liniste monotona, plicticoasa plina in toata goliciunea ei de moarte si de regrete.
Povestea a inceput si spre norocul sau ghinionul ei, sfarsitul inca nu si-a aflat inceputul. De ce ? Poate pentru ca e singura poveste pe care o veti auzi aseamanatoare cu mintea mea, cu o parte din mintea ta si cu intregul din mintile noastre, ale tuturor.
Si in poveste se spune ca am fost odata fel cum si tu ai fost, si continui sa fiu, cum de altfel si tu continui sa fii. Acum sunt in timp ce scriu si tu esti in timp ce citesti. Amandoi speram ca vom mai fi, dincolo de tot ce inteleg eu si ce intelegi tu prin “a fi”
Si initial am fost, si-ai fost cum suntem toti la un moment dat. Din cauza lui am fost, constientizez ca acum sunt, si in stare de sunt va scriu acum. Tu in stare de esti citesti.
Si-am fost atatea si acum mai sunt doar o parte si totusi mai mult decat am fost, pentru ca acum sunt ca sa pot fi, pentru ca sunt dator cu continuarea, adica cu voi fi.
Poate ca acum ma intelegeti de ce sunt o poveste fara sfarsit.Nu pot avea sfarsit pentru ca nu pot sa imi constientizez sfarsitul, doar voi il puteti vedea, eu nu!!!
Eu stiu ca toate povestile au un sfarsit, insa mai sunt ele povesti fara sfarsit daca doar stiu ca au sfarsit si nu-l pot trai?

Umbrele tac

Umbrele tac
si-n tacere,
ele-si modifica forma
in functie de luminozitate.

Unele dispar,
altele sunt zile intregi,
neobservate.

Umbrele tac,
pentru ca sunt
prelungirile sufletelor noastre.

Umbrele tac si se pierd in noapte,
Umbrele tac si se pierd in sirul zilelor

Catre ea

Tu te-ai prelins in mine

Ca o ultima picatura, si

M-ai dus catre implinire.

Tu chip in nemurire

Cu pielea-ti alba de matase

Si suflet cald de inger,

M-ai condamnat la presimtire!

Tu simtamant,

Mi-ai apropiat materia de Eden

Si sufletu’ pagan in sfant l-ai preschimbat.

Cand m-ai chemat,

Plin de implinire, eu ti-am strigat:

Esenta libertatii, licoarea nemurii, nu o vedeti?

E chiar iubirea

Devorat

Ma simt devorat ,

de clipe ,

de secunde ,

de minute ,

de ore .

Ma simt devorat ,

cel mai multe de zile ,

de amintiri .

Inchid ochii ,

nu pot sa privesc ,

in trecut , sa simt totul

ca pe o amintire .

Trecut sunt si eu !

Tatalui ceresc.

Intregul Lui suflu,
Om se facu.
Si omu trist odata,
Grai:

Eliberează-mi doamne
Trupul ăsta mort care mă învaluie
Să fiu doar spirit, fara materie.

Ca o cetate apusa de timp
Răul din jur simt Doamne ca s-ar narui,
Iar ingerii cantand la harpe
M-ar invalui.

As calca pe moarte
Si as tine-o sub talpi,
Sa vada toti nedreptii
Ce lucru sfant e
In tot si in toate.

Pierdut a fost omu' atât amar de vreme
Până cand Doamne,
În in el te-am regăsit.
Cu lacrimi sfinte, el te-a rugat:
Lasă-ti creatia să creeze.

Si intregul lui suflu, om se facu...

Intrebare catre mine.

Ma intreb daca o sa am aceasi stare de nestiinta atunci cand o sa mor ca aceea stare din cauza careia am vazut pentru prima data lumina. Acea stare care m-a lasat gol intr-o lume diferita de pantecul aparator al mamei .

Corabia

Eu las corabia sa fie pusa in miscare

de-un vant puternic ce se cheama gand !

O las sa pluteasca inconstant ,

sa simta dulcea instabilitate

caci a patruns in marea de imaginatie ,

lasand ca tribut nisipul de pe mal,

picioarelor de om.

Sub umbra noptii , vesnic pigmentata

cu jucausi sclipici de tanara femeie,

eu las corabia sa pluteasca,

pentru ca vreau sa strig !

Sunt liber … eu , prin mine

Nasterea

Universurile se intrepatrund . Dovada vie suntem noi . Farmecul vietii consta in cunoasterea propiului univers si contopirea lui cu universurile celorlalti . Big-bangul se produce in momentul in care cele doua identitati de arta vie devin una si aceeasi .