Povestea

Povestea asta nu a inceput ca toate povestile cu clasicul “a fost odata,,. Norocoasa, a inceput pur simplu, odata cu constietizarea ei de catre mine si citirea ei de catre tine. Evenimentele s-au asezat odata cu trairile, la fel cum dupa orice furtuna zace in jur o liniste monotona, plicticoasa plina in toata goliciunea ei de moarte si de regrete.
Povestea a inceput si spre norocul sau ghinionul ei, sfarsitul inca nu si-a aflat inceputul. De ce ? Poate pentru ca e singura poveste pe care o veti auzi aseamanatoare cu mintea mea, cu o parte din mintea ta si cu intregul din mintile noastre, ale tuturor.
Si in poveste se spune ca am fost odata fel cum si tu ai fost, si continui sa fiu, cum de altfel si tu continui sa fii. Acum sunt in timp ce scriu si tu esti in timp ce citesti. Amandoi speram ca vom mai fi, dincolo de tot ce inteleg eu si ce intelegi tu prin “a fi”
Si initial am fost, si-ai fost cum suntem toti la un moment dat. Din cauza lui am fost, constientizez ca acum sunt, si in stare de sunt va scriu acum. Tu in stare de esti citesti.
Si-am fost atatea si acum mai sunt doar o parte si totusi mai mult decat am fost, pentru ca acum sunt ca sa pot fi, pentru ca sunt dator cu continuarea, adica cu voi fi.
Poate ca acum ma intelegeti de ce sunt o poveste fara sfarsit.Nu pot avea sfarsit pentru ca nu pot sa imi constientizez sfarsitul, doar voi il puteti vedea, eu nu!!!
Eu stiu ca toate povestile au un sfarsit, insa mai sunt ele povesti fara sfarsit daca doar stiu ca au sfarsit si nu-l pot trai?